Pe numele său ne-pseudonimat Alexandru Teodoreanu, frate al lui Ionel Teodoreanu, Păstorel s-a născut în 1894, în molcomul târg al Ieşilor. Mai târziu, ajuns în Bucureşti, se va mira peste poate de viteza cu care se mişcă toţi. "Oamenii parcă alergau în jurul meu", îi va mărturisi unui prieten. Şi totuşi se va obişnui cu acest prea-grăbit Bucureşti, unde îşi va petrece restul vieţii.
Licenţiat al Facultăţii de Drept, practică din când în când avocatura. Există chiar o anecdotă cu privire la pledoariile sale: chemat într-un proces să apere un client, acuzat că a sedus o fată, a uimit instanţa cu o demonstraţie...practică. Tatăl fetei, ofiţer al Armatei române, a venit în sala de judecată îmbrăcat în uniforma sa militară şi cu cele mai impresionante decoraţii posibile. Venind rândul pledoariei sale, Păstorel îi cere acestuia să-şi scoată sabia din teacă. Cum-necum, îl convinge, îi cere teaca sabiei şi, ţinând-o în mână, îl roagă să încerce să bage sabia înapoi. Dar cum Păstorel mişca teaca în stânga şi în dreapta, după câteva încercări bravul ostaş al armatei române renunţă. Concluzia? "Vedeţi, onorată instanţă? Dacă teaca nu stă, nici sabia nu intră!"
Celebritatea lui Păstorel a fost însă adusă de gastronomie şi de versurile sale satirice. Mă voi opri mai mult asupra versurilor, gastronomia lăsând-o pentru alte ... bloguri.
Deşi a compus şi alte poezii, a rămas celebru pentru epigrame, multe dintre ele intrate în folclor. Calul său favorit de bătaie era Nicolae Iorga, în calitatea sa de istoric, om politic, dar si de dramaturg (de altfel, de la Păstorel aflai că Iorga a scris teatru). Câteva săgeţi lansate împotriva marelui şi bărbosului nostru istoric:
STROFE CU PELIN DE MAI
...Contra Iorga Neculai
De la Tisa pân-la Nistru
Ce român n-a fost ministru?
Iorga!
Şi-ncă din copilărie
Cine-a vrut mereu să fie?
Iorga!
GENEROSUL
În oglinzile din cale
Îşi aruncă ochi duioşi
Ş-apoi scrie prin manuale
Că românii sunt frumoşi.
*
Fugărise vânătorul,
La Văleni, un pui de urs,
Dar l-a fost ucis, la curs,
Domnul Iorga, oratorul.
P.S.: Nu cu glonte, c-un discurs.
ADEVĂR ISTORIC
Când Prinţul a plecat din ţară
Luând a pribegiei cale,
Fugea - mi-a spus un şef de gară -
De tragediile matale.
PIA DESIDERIA (Iorga afirmă că îşi scrie piesele în tren)
Mi-a spus un spectator de seamă
Că publicul întreg regretă,
Aflând că-n tren ai scris o dramă,
Că n-ai pornit pe bicicletă.
GEN NOU
Eschil, Sofocle sunt copii
Ce-avură faime limitrofe
Ca autori de tragedii.
Dar Iorga scrie catastrofe.
RECTIFICARE (un ziarist idiot l-a comparat pe d. Iorga cu un stejar)
În pădure la răcoare
Mă gândeam pe când s-adorm:
"Iorga-i brad, căci pe picioare
Are păr cuneiform".
(titlurile şi însemnările din paranteză aparţin autorului)
Lăsând la o parte această flebeţe a simpaticului Păstorel, să trecem la alta. De data aceasta reală. Degustător experimentat de vinuri şi coniac (se spunea chiar că, gustând vinul, putea spune inclusiv ce orientare are podgoria!), epigramistul a dedicat multe rime pasiunii sale proverbiale pentru alcool.
Beau la apă ne-ncetat
Şi mă plimb cu ea aşa...
Bine că nu-s om de stat
Că mă fotografia.
P.S.: Apa trece, setea ba!
Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,
Fă-mă, Doamne, tot ce vrei:
Praz, dovleac, spanac, ardei ...
Dar păzeşte-mă de apă!
Alţii i-au urmat exemplul, dedicând epigrame...tot pasiunii lui Păstorel!
PĂSTOREL LA DOCTOR (Joseph de Saxa)
“Contra beţiei, dacă vrei,
Am prafuri, dar în ce le iei?”
Şi-atuncea, Păstorel, senin:
“Profesore, le iau în vin!”
PĂSTOREL TEODOREANU E OFIŢER DE ARTILERIE (de George Lesnea)
Ieri, majurul Ieremia
L-a-ntrebat de dimineaţă
- Ce să fac cu bateria?
- Pune-o repede la gheaţă!
Verva nu i-a lipsit nici în ceea ce priveşte versurile mai ... "fără perdea". Să vedem ce epigramă îi dedică unei poete, Veronica Porumbac, autoare a genialelor versuri: "O, Europă, te simt în mine/Te simt adânc în mine!"
Mult stimată Veronică.
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Tot din aceeaşi categorie fac parte şi "dezamăgirile" sale:
Când eram la mama fată (vorbă proastă)
Îmi ziceam şi eu, odată,
Iar acuma zi şi tu:
Ăi fi fost la mă-ta fată
Dar la mine, jur că nu!
Trecură anii, se duse şi Bucureştiul beţiilor lui Păstorel. Şi în viaţa României îşi băgară coada fraţii mai mari de la răsărit. Credeţi că epigramistul nostru i-a cruţat?
Pe drumeagul din cătun
Veneau ieri un rus şi-un tun:
Tunul - rus
Şi rusul - tun!
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Şi tot domnului Groza, cu referire la un ministru din cabinetul său:
Caligula imperator
A făcut din cal senator.
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou ministru.
Iar despre un personaj şi mai sus pus:
A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)
Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!
Drept este că nici comuniştii nu i-au putut ierta umorul pe care, de bună seamă, nici nu l-au înţeles. A făcut închisoare cu celebrul lot Noica-Pillat, începând cu 1961, fiind eliberat după aproape 3 ani. De altfel, în 1964 a şi murit. Ca să închei în acelaşi stil, două epitafe perfect "asortate" vieţii sale:
Aici zace Păstorel,
Suflet bun şi spirit fin,
Când mai treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin! (Aurelian Păunescu)
Aici zace Păstorel,
Pentru veci nemângâiat,
Fiindcă-i prima dată mort
Mort fără să fie beat! (Lucian Pavelescu)
01 noiembrie 2007
Păstorel şi turma de epigrame
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Excelent post! De cand cautam epigramele lui Păstorel Teodoreanu...
Nota 10 cu coroniţă pentru post!
Multumesc, multumesc...si pentru 10, si pentru coronita, adica ;).
Intotdeauna l-am urat pe Ionel Teodoreanu. Era siropos, lipsit de substanta si cu personaje nule.
Pe Pastorel l-am cunocut printr-o colectie de-a tatei, interzisa in vremea comunismului.
Si uite asa ajunge fratele mai idiot (Ionel) sa-l ingroape pe adevaratul geniu.
P.S : Iti dau si eu un 10 pentru post ;)
Eu nici nu am facut efortul de a il citi pe Ionel, cu Medelenii lui cu tot ;).
In stilul asta o sa-mi fac un carnet de note :) .
Nu ştiam că au fost şi oameni care l-au criticat astfel pe Iorga... foarte frumos...
Grozav ca mi l-ai readus in minte pe spumosul pasionat de rime gastronomice stropite cu galbena de Odobesti. Iar multe din zicerile lui de prin instanta au facut cariera in epoca. Ar merita un post aparte.
Nu m-as pripi totusi sa-l ingrop asa din doua epitete nici pe Ionel Teodoreanu. Sigur, e departe de gustul meu literar, dar are meritul cert de a umple un gol in literatura noastra interbelica. Cei care pana atunci se delectau cu traduceri ale unor productiuni frantuzesti mizerabile il vor adopta cu grabire pe Ionel, care, orice s-ar spune, era superior multor francezi in voga pe atunci.
Excesele de lirism,risipa de inocente, verbalismul neretinut si o anume inclinatie pentru melodrama facila il pot face dezagreabil contemporanilor fascinati de Houellebecq, dar nu-i pot anula meritul de a fi inventat, la noi, romanul adolescentei.
Inca o data felicitari si multumesc de Pastorel.
Pentru ca sunt o gospodina am sa incep prin a-i multumi pentru retele culinare bogate in materie prima, care au un gust excelent dar si pentru versurile satirice de un gust rafinat.
in parcul Herastrau apare din cand in cand un mosneag de 102 ani (dorin popescu se numeste), care incearca sa pescuiasca cu un alau. mi s-a facut mila de el si i-am dat 10 lei sa isi ia un kg de peste. dupa ce a mai aruncat de cateva ori a venit sa se aseze pe banca unde stateam si am stat cu el de vorba vreo ora. asa am aflat cat de in varsta este si a inceput sa povesteasca intamplari din viata lui. printre altele a recitat si niste poezii de Pastorel despre care zicea ca a fost cel mai bun prieten al lui din perioada interbelica. asa ca daca il mai vedeti vreodata puteti sa ii puneti intrebari despre Pastorel.
Trimiteţi un comentariu